Varietatea mare de ţesuturi care trebuie reparate duce permanent la adaptarea calităţii materialelor de sutură pentru a răspunde acestor cerinţe.
Principiile alegerii acestora sunt relativ standardizate, dar suferă ajustări pe măsura apariţiei de noi materiale şi a diversificării procedurilor operatorii. De exemplu, vasele se suturează cu fir monofilament pe ac rotund, pentru a nu leza peretele vascular. Pentru sutura tendinoasă este necesar un fir rezistent obligatoriu monofilament, carte alunecă foarte bine prin ţesuturi (fricţiune redusă) pe ac drept, rotund pe secţiune. Uscăciunea relativă de la suprafaţa unei plăgi tegumentare suturate face cvasi-imposibil procesul de hidroliză prin care se lizează firele resorbabile, deci folosirea acestora pentru a elimina inconvenientul scoaterii firelor este iluzorie. De aceea eu consider că nu există un fir „perfect”, ci mai degrabă „firul potrivit la locul potrivit”.

mai mult ....

Autor Dr. Vladislav GYEBNAR