Varietatea mare de ţesuturi care trebuie reparate duce permanent la adaptarea calităţii materialelor de sutură pentru a răspunde acestor cerinţe.
Principiile alegerii acestora sunt relativ standardizate, dar suferă ajustări pe măsura apariÅ£iei de noi materiale ÅŸi a diversificării procedurilor operatorii. De exemplu, vasele se suturează cu fir monofilament pe ac rotund, pentru a nu leza peretele vascular. Pentru sutura tendinoasă este necesar un fir rezistent obligatoriu monofilament, carte alunecă foarte bine prin Å£esuturi (fricÅ£iune redusă) pe ac drept, rotund pe secÅ£iune. Uscăciunea relativă de la suprafaÅ£a unei plăgi tegumentare suturate face cvasi-imposibil procesul de hidroliză prin care se lizează firele resorbabile, deci folosirea acestora pentru a elimina inconvenientul scoaterii firelor este iluzorie. De aceea eu consider că nu există un fir „perfect”, ci mai degrabă „firul potrivit la locul potrivit”.
Autor Dr. Vladislav GYEBNAR